Tema Sfintelor Taine şi, implicit, a Sfântului Botez şi a Sfintei Cununii a fost îndelung cercetată şi supusă dezbaterilor teologice, încât apare întrebarea firească: ce s-ar mai putea spune şi scrie despre acest subiect? La prima vedere, reluarea aceloraşi lucruri care au fost lămurite şi stabilite ar părea un demers plictisitor. Dar blocajul spiritual în care se află multe comunităţi creştine actuale datorită rutinării vieţii spirituale ne obligă la redescoperirea şi recuperarea sensului profund teologic şi existenţial al unor gesturi şi formule rituale ce riscă să cadă, prin ignoranţă, în desuetudine şi banal.
Există numeroşi creştini care nu ştiu ce se petrece dincolo de uşile altarului. Aceştia reduc dreapta-credinţă la sărbători, la riturile de trecere (botez, nuntă, înmormântare) şi la anumite superstiţii izvorâte dintr-o aşa-numită ,,teologie populară“. Este datoria teologilor, pe de o parte, să şteargă praful ce s-a aşternut peste înţelesul rânduielilor considerate astăzi, în mod superficial, ,,acte magice“ şi, pe de altă parte, este datoria laicilor îmbisericiţi să recupereze valorile liturgice şi culturale inestimabile, pentru a nu rătăci şi a nu îşi pierde identitatea în pustia ignoranţei şi a indiferentismului religios. Cunoaşterea şi pătrunderea înţelesurilor pe care le poartă adevărurile Ortodoxiei ne duc la desluşirea semnificaţiilor profunde ale actelor de cult, prin care creştinului i se împărtăşeşte, în Biserică, harul dumnezeiesc necreat, indispensabil pentru mântuire.
Lucrarea Teologie şi Educaţie la Dunărea de Jos (10) este un buchet de tâlcuri şi ,,tâlcuiri noi la texte vechi“, dar neînvechite. În acest volum, cadrele didactice de la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi propun studii deosebit de complexe şi valoroase prin argumentele pertinente şi prin caracterul practic ale acestor cercetări. Adâncirea şi actualizarea înţelesurilor Sfintelor Taine ale Botezului şi Cununiei vin în ajutorul clericilor şi ale credincioşilor preocupaţi de revitalizarea şi dinamizarea vieţii parohiale, mai ales acolo unde se constată apatie şi rutină. Redactarea textelor este făcută într-un limbaj concis, curat, ferit de preţiozităţi, iar conţinutul poartă pecetea sobrietăţii şi a unui stil literar plăcut prin simplitate şi frumuseţe. Contribuţiile remarcabile în ceea ce priveşte spaţiul românesc (mai ales cele semnate de pr. conf. dr. Leontin Popescu şi de pr. lect. dr. Lucian Petroaia) sunt sporite de analizele inedite ale crizei familiei din alte spaţii confesionale şi geografice, cum sunt cele din Germania (dr. Reinhold Gestrich) şi Polonia (pr. drd. Tomasz Stempa).
În concluzie, această carte se constituie într-un reper fundamental al anului omagial 2011, dedicat familiei creştine, reper care va inspira alte eparhii, instituţii de învăţământ teologic şi comunităţi ortodoxe, împreună rugătoare şi mărturisitoare.
Pr. lect. dr. Vasile Creţu,
Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Justinian Patriarhul“ a Universităţii din Bucureşti
FacebookContact